Muzeu de Icoane pe sticlă ”Preot Zosim Oancea”

Pentru Sibiel, comoara cea mai de preț la ora actuală este Muzeul de Icoane pe sticlă ”Preot Zosim Oancea”. Acesta a fost realizat de pr. Zosim Oancea care după ani grei de închisoare pe criterii politice, a fost eliberat în 17 septembrie 1963, primind parohia din Sibiel în data de 4 ianuarie 1964. N-a trecut mult timp până când părintele a observat că Sibielul, deși era o așezare mică, oferea priveliștea tradiției și culturii locale. De asemenea, în biserică a găsit icoane de lemn, de sticlă, obiecte de cult, veșminte și cărți bisericești.

Umblând cu colindatul de Bobotează, a observat că în multe case, existau icoane de sticlă foarte vechi, de aici plecând cu ideea că ar putea realiza ceva pentru Sibiel. A strâns la început 300 de icoane de la săteni, apoi a început să caute icoane prin toată Transilvania (pe Târnave, în Făgăraș, în zona Mureșului, Albei și Clujului). Treptat se va mări colecția (cele mai vechi fiind din 1801-1816), ajungând până la 700 de icoane.

O primă victorie în recunoașterea acestei colecții a fost vizita Doamnei Erneste Mannheim, delegat al OJT-ului din București după care biserica și micul muzeu sunt înscrise în turismul interior, prin aprobarea Departamentului Cultelor cu adresa 2250 din 13 noiembrie 1969. Deoarece a crescut cu mult numărul icoanelor, a apărut nevoia unui spațiu mai mare. S-a ivit ocazia în 6 martie 1970, când la Sibiel a poposit ministrul C.S.C.A., Ioan Morariu, care, încântat de colecție, a aprobat proiectul unei noi clădiri precum și un ajutor bănesc. Cu ajutorul credincioșilor, în 273 de zile s-a ridicat noul muzeu până la acoperiș. Cu eforturi, s-au terminat lucrările în luna iulie a anului 1971, ”răsărind în Sibiel, un mic templu al culturii”. În muzeu se află, așa cum s-a spus mai sus 700 de icoane așezate pe zone geografice. Tot aici, se află o serie de partituri vechi, precum și documente, după cum urmează:

-manuscrise slavone din secolul XV;

-cărți slavone din secolul XV;

-Liturghierul slavon tipărit la Vrașov de Coresi (1568-1569);

-Noul Testament tipărit de Simion Stefa (Belgrad, 1848);

-Îndreptarea Legii (Târgoviște, 1625);

-Biblia de la București (1688);

-Apostorul și Biblia lui Șerban Cantacuzino (1683);

-Proclamația P.N.R. DE LA 1848;

-Biblia de la Blaj (1795) și multe alte tipărituri din secolele XVIII-XIX.

Muzeu are și o colecție de mese vechi din lemn, scaune bătrânești de zestre înflorate (cele mai vechi din 1867), blidare, 50 de icoane de lemn, colțare din lemn înflorate, ”praporele de la Chilii” și alte 400 de obiecte de natură bisericească și etnografică.

După inaugurarea muzeului, s-a răspândit vestea în presă, radio sau de la om la om, muzeul devenind un adevărat lăcaș de spiritualitate artistică românească.

Muzeul dezvăluie astfel lumea credinței rurale transilvanene, fiecare icoană fiind unică în felul ei.

Muzeu a avut mii de vizitatori, printre care și personalități remarcabile. De aceea, în 6 septembrie 2009 a primit din partea Federației Internaționale a Scriitorilor din Turism (F.I.J.E.T.) trofeul ”Mărul de Aur”, echivalent cu premiul Oscar, iar după aproximativ un anu trofeul ”Spendenens”.