Biserica ”Sfânta Treime” din Sibiel

Biserica a fost totdeauna scutul și mângâierea oamenilor în zilele furtunoase ale veacurilor care au trecut, fiind una dintre comorile pe care le păstrează Sibielul.

Din documente, reiese că cea mai veche biserică din Sibiel a fost pe strada Utea (în limba latină: vale repede). După coborârea satului pe actuala vatră, biserica a fost construită pe locul pe care se află astăzi, la început o bisericuță de lemn. Locașul actual datează din secolul XVIII, temelia fiind pusă de preotul martir Moise Măcinic. Construcția s-a terminat în 1765 și s-a sfințit în anul 1767. A fost construită din bolovani de piatră iar 10 ani mai târziu a fost pictată în frescă de către Stan Zugravul, același care a efectuat lucrări de pictură la Curtea de Argeș. Turnul a fost zidit în anul 1794.

Arhitectura bisericii constă într-un plan de navă unică compartimentată în naos (partea centrală a clădirii), pronaos (partea situată la intrare) și absidă (încăperea în semicerc a altarului). Pronaosul și naosul sunt acoperite de calote sprijinite pe pandantivi. Acest sistem este de origine bizantină și este transmis din Țara Românească (la fel ca la Patriarhia Ortodoxă Română din București, Biserica Doamnei tot din București și Sf. Nicolae din Făgăraș). Calota este rezemată pe patru arce.

La început, între pronaos și naos era un zid despărțitor cu o ușa și două ferestre, iar între naos și absidă era o catapetească (perete despărțitor între altar și restul bisericii) împodobită cu icoane. Nu avem informații despre data când s-au făcut modificări, ajungându-se la forma inițială. Oricum aceste modificări au fost făcute în defavoarea arhitecturii, a picturii sau a unor fresce.

Referitor la temele întâlnite în picturi:  în calota bolții din altar este Maica Domnului înconjurată de îngeri, iar în calota naosului este Pantocratorul. În jurul lui sunt trei registre. În primul registru, cetele de îngeri cu Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, în al doilea, cerc de medalioane de arhierei, iar în al treilea registru, liturghia cerească.

În cele patru colțuri ale boltei, la încheierea arcelor, sunt pictați cei patru evangheliști. Sub boltă, pe arcele laterale sunt medalioane cu sfinți și mucenici. Pe arcele laterale sunt scene reprezentând patimile răstignirii, moartea și Învierea Mântuitorului. În exterior spre nord, se află cea mai veche pitură murală a bisericii (1765): Maica Domnului între îngeri iar alături de ea Sfântul Arhanghel Mihail. De jur împrejurul bisericii, sunt cornise de ocnițe în frescă reprezentând sărbătorile și sfinții bisericii ortodoxe.

De-a lungul timpului, pictura în frescă a fost deteriorată. De aceea a fost acoperită cu straturi de var (ultimul de culoare roz). După venirea preotului Zosim Oancea în Sibiel, în 1964, biserica a fost renovată redescoperindu-se pictura, iar în 1964 s-a realizat reparația turnului.

Referitor la clopote, acestea au fost confiscate de austro-ungari în 24 august 1916 pentru fabricile de tunuri. Nu se cunosc datele exacte cu privire la data când au fost cumpărate cele noi.